cînd mă isbesc razele luminei de la lampă.
A doua seară, mama soacra a înlocuit globul cel alb de la lampă prin altul portocaliu închis, a treia seară a mai luat o gazetă, a găurit’o la mijloc și a așezat’o peste glob, apoi a patra seară a pus lampa la spatele ginerelui.
De geaba, Tonică tot se văita de ochi mai grozav de cît or cînd.
— Bine maică, du-te la doctor, nu te . juca cu vederea că e lucru scump, zise soacra.
— O să mă duc mamă răspunse ginerile, dar de o cam dată să’ți fac o rugăciune. Ca să nu mă supere lumina, așează lampa sub clavir.
— Așa e maică, știi că am brodit’o, zise soacra, luînd lampa și vîrînd’o sub clavir lîngă piciorul din dreapta, în fund.
Într’adevăr o brodise, se făcuse aproape întuneric în odae, ochii scînteitori ai soacrei nu se mai vedeau; nu mai strălucea de cît lacul dat de curînd pe scînduri, un lac li-moniu cumpărat de la Ovessa cu prilegiul logodnei.
