cînd căuta să vie nepoftit. Ajutor de corespondență la un minister, îi era peste putință lui Tonică să se folosească ziua de voia ce-i dedea mama soacra, fără să-și compromită situația, lipsind de la cancelarie. Îndată ce se scula însă de la masă, își lua pălăria, bastonul, își stropea batista, își jilăvea mustățile cu parfum și apoi, jivai birjar, la mireasă acasă.
Avea Tonică un parapon nespus pe ofițerul stărei civile, pe codul civil cu formalitățile sale, pe I. P. S. S. Mitropolitul și amarnic îi părea râu că nu se învrednicise să vază lumina zilei în țări de acelea unde se dă voie, să-ți alegi mireasa în antreul casei, să primești bine-cuvîntarea în salon și să treci la iatac, fără popă, fără cod, fără domnul ofițer al stărei civile — bine-înțeles. Iar de, n’are parte toată lumea de America.
Patru săptămîni lungi și late, și-a petrecut Tonică serile la mireasă, sau mai bine zis la mama soacra, care nu-l perdea din ochi, îi dedea voe ca să stea pe o taburică la picioarele Didinei, dar îi pa-ralisa cu privirile sale, ori-ce pornire mai
