Lampa
Cînd s’a hotărît căsătoria lui Tonică cu Dida, logodnă cu bonboane, și șampanie de la Capșa n’a fost. Mai întîiu pe vremurile acelea nici nu se pomenea de Capșa; era numai Giovani pentru boerime și Fialkovski pentru negustori.
N’a fost nici five o clock cu boston, pentru că lumea făcea curte ziua la șosea, iar valsul cu polka și cu șotișul se jucau numai noaptea și de vre-o patru ori pe earnă, la palat, la reposații Gr. Sutzu, Iancu Oteteleșeanu și Al. Știrbey.
Așa dar, cînd s’a logodit Tonică, mama soacra, a oftat de vre-o trei ori, și-a lipit buzele — niște buze uscate și ferecate — de fruntea ginerelui și i-a zis : «De acum înainte fătul meu, poți să vii in casă la mine de cîte ori vei pofti» — par’că ar fi voit să-i dea peste nas pentru vremurile
