Sari la conținut

Pagină:Dimitrie R. Rosetti - Între Capșa și Palat.djvu/204

Această pagină a fost verificată

toată poțiunea odată !» Hîrtiuța o lipește pe sticlă !

— D-le spițer, dă’mi iute, simt că ’mi vine rău !....

— La moment!

Domnul spițer ea o hîrtie albă subțire, și alta albastră ca pentru zmeu la rotocoale, le așează peste dop, le încrețește.

— Do. .om...nule spi...țer.

Domnul spițer ea ceară roșie pecetluește dopul și’l leagă cu o sforicică, tae sforicică.

— Pentru nu...me...le lui Dumn...nezeu.

Domnul spițer face toaleta sticluței, o înfășură într’o hîrtie subțire albă vărgată cu verde...

— Aoleo !... Aoleo... Domnule...

Din hîrtia vărgată sticluța trece în alta roșie din cea roșie în alta albă...

— Aoleo !

— Gata striga spițerul cu satisfacție.

— Aoleo !.. Prea tîrziu!... Inima! Prea tîrziu!.. N’am ce face de o cam dată cu medicamentul !...

Sunt și eu gata !..