un trecător; e fetița care aleargă pe stradă și’ți tae drumul zicîndu’ți într’o franțuzească de gintă latină : «Mușu, donnez moa uri petit șu», pe cînd muma sa, așezată la colțul uliței, siluește pe alt trecător să ia din ciocul unui papagal răpciugos răvășelul cu prezicerea viitorului. Mai la vale, stă smirna, un băețaș de vre-o opt-spre-zece ani care îndată ce te apropii de dînsul, într’un timp și trei mișcări, își descoperă tot peptul ars, jigărit, mai murdar de cît pavagiul orașului în zilele de desgheț. Apoi vine orbul cu ochelarii albaștri, paraliticul cu nasul roșu-vînăt, ologul care înlocuește cu superioritate pe măturătorii primăriei, curățind praful și noroiul cu fundul nădragilor săi, femeea care de trei ani îți spune că n’are cu ce să’și îngroape copilul, și tot așa înainte, mereu, la fie-care pas, valuri, valuri. Meseria de cerșetor produce în București aproximativ tot atît ca aceea de redactor la un ziar în vremuri de oposiție, și sunt convins că în tot casul, mai cu înlesnire ți-ar putea da restul la două-zeci lei ologul care mătură trotuarul cu fundul nădragilor săi, de cît mai mulți luminători.
