Pagină:Dimitrie R. Rosetti - Între Capșa și Palat.djvu/12

Această pagină a fost verificată

mai da îndărăt, cu toate că lucrul în cestiune nu era acel care, cum zice proverbul romînesc... nu se mai poate înapoia.

Pe doamne, le jefuia cu o adevărată desfătare. Ai crede că era bărbatul care a jurat să pedepsească luxul, cultul coconițelor pentru bijuteriile ce le împodobesc gîtul, urechile și degetele — pasiune pe care Iorganda o socotește isvorul necredinței femeești.

Dar ideea de a face din tînărul Costică Iorganda un răsbunător al bărbaților înșelați, dispare cînd îl auzi istorisind toate emoțiunile ce a simțit intrînd într’un budoar și nădușelile care l’au trecut cînd asista după o perdea la toaleta și pozele lascive ale clientelor sale — sensații, după care pot zice că umbla cu lumînarea, de vreme ce avea pururea grijea să aprinză mai întîiu luminarea așezată pe măsuța de lîngă patul seducătoarelor doamne, de și pentru siguranța exercitării profesiunei sale, întunericul era preferabil.

De aceea, poate Iorganda în definitiv, nu este de cît victima unui neastîmpăr al inimei sale; nu este pungașul atras în budoare