In cercetarea problemelor și a curentelor de gândire de care ne ocupăm în paginile acestei lucrări, am pornit dela influența pe care filozofia o poate juca în cadrul vieții sociale românești și am judecat întreaga producție filozofică prin această prizmă și în funcție de un asemenea rol. Criteriile noastre vor fi deci mai puțin de natură filozofică propriu-zisă, ci mai mult ideologic-politice.
De aceia ne-am limitat numai la încadrarea filozofilor străini și români (ale căror lucrări le analizam) în curentele de gândire cunoscute, fără să discutam șubrezenia ori temeinicia argumentelor, invocate în sprijinul uneia sau alteia din școlile idealiste. Cu alte cuvinte, în mod voit am ocolit punctul de vedere critic, plasat înlăuntrul concepției lor filozofice și ne-am oprit doar la concluziile ultime, socotindu-le singure interesante pentru teza desvoltată în paginile care urmează.
Unele probleme, mai ales acele care se referă la filozofia europeană, sunt tratate fragmentar, deși ne îmbiau, nu o singură dată, la o larga discuție. Trasând numai cadrul general al acestei filozofii, am pus întregul accent pe filozofia româneasca și pe curentele apărute la noi.
Obiectul pe care ni l-am propus, este punerea în discuție a tematicei generale a filozofiei românești contemporane, stabilirea influențelor pe care le suferă, a încadrării și caracterului ei general. Cu alte cuvinte, am urmărit mai mult punerea problemei acestei filozofii, decât rezolvarea ei în conținutul și în forma actuala.
Deschiderea unei discuții privitoare la filozofia românească o credem necesară și urgentă:
necesară — pentrucă nu trebue să se uite că la noi, mai mult decât în alte țări, curentele de gândire s’au împletit cu atitudinile politice, iar unele din școlile filozofice existente au oferit puncte de sprijin ideologic, în special, mișcărilor de dreapta; nu se poate face însa munca te-