dincolo de actualitatea imediată, filozofia are totuși un rol destul de însemnat în cuprinsul acestor frământări. Pentrucă nu există posibilitatea de a lua o atitudine în viață, fără un suport filozofic. Sau, mai bine zis, orice atitudine se reazimă pe un anumit fel de a privi lumea, pe o încadrare într’un „Weltanschauung” — ceiace presupune un fundament, o idee filozofică de bază, care prin forța lucrurilor face parte dintr’un sistem de gândire, indiferent dacă întreg acest proces, trăit individual, este conștient sau nu.
Dar multiplele aspecte sub care se înfățișează gândirea omenească, — unele abstracte și îndepărtate, altele concrete și imediate, — subliniază importanța filozofiei, nu doar ca mijloc de interpretare a lumii, ci și de influențare, de intervenție — ca un factor important — chiar în schimbarea ei. Când Marx afirma că „așa cum filozofia găsește în proletariat arma sa materială, tot așa proletariatul găsește în filozofie arma sa spirituală”, el înțelegea să facă o strânsă legătură între ceiace, la prima înfățișare, părea că aparține unor domenii cu totul deosebite. O asemenea legătură este însă naturală, datorită tocmai rolului pe care filozofia îl are de îndeplinit, prin intervenția ei directă, în viața și în frământările sociale.
Dar tocmai deaceia critica nu-i suficientă, nici atunci când discutăm problemele de filozofie în general, nici când ne ocupăm în special de filozofia românească.
Alături de considerarea critică a curentelor și a tendințelor actuale în filozofia noastră, urmează să fie formulată, cu preciziune și hotărîre, concepția materialismului dialectic, concepție opusă sistemelor și doctrinelor azi dominante la noi. Este armătura necesară, nu într’o vană și subtilă discuție ideologică, ci în lupta concretă, determinată de condițiile istorice pentru progres, pentru realizarea progresului, în vastele și multiplele lui forme.
*