monopolist, au permanentizat într’un punct sau altul al globului, într’o țară sau alta, nu numai inegalități economice și sociale, dar au cultivat focare de războaie, de crize economice, de puternice conflicte naționale.
Această criză rezultată din însăși funcționarea capitalismului ca regim economic n’a rămas însă limitată numai în domeniul economic și social. In domeniul politic a dat naștere fascismului, hitlerismului și tuturor curentelor dictatoriale cu caracter asemănător. Pe tărâm ideologic a dat naștere curentelor filozofice idealiste, mistice, sceptice, alături de celelalte produse ideologice de aceiași structură.
Intre procesul economic și social care se desfășoară în infrastructura societății actuale și anumite creații ideologice, de suprastructură, există o legătură netăgăduită.
Marxismul a fost adeseori acuzat că în stabilirea unui asemenea raport cade victima unei interpretări mecanice, unilaterale, deci artificiale și false.
In „Die deutsche Ideologie” Marx s’a ocupat de această legătură. Intre producția ideilor, deci a reprezentărilor conștiinței, și între activitatea materială — rezultatul legăturilor dintre oameni — este o înlănțuire, pentrucă întreaga producție spirituală, ca și gândirea în sine, apar ca o emanație directă a atitudinilor materiale ale individului.
Ceia ce este adevărat pentru individ, este just și atunci când analizăm producția intelectuală a unui popor, așa cum se manifestă ea în toate domeniile, fie că este vorba de politică, de religie sau de metafizică. Nu trebue uitat că oamenii, considerați ca ființe materiale, — așa cum apar ei drept produși ai unei evoluții, determinate de forțele de producție și de raporturile de schimb, — sunt producătorii ideilor și ai tuturor creațiilor gândirii.
