De unde concluzia trasă de fizicianul Bohr „că fizica quantică a slăbit și a făcut nelămurită deosebirea dintre subiectiv și obiectiv”. Heisenberg a mers și mai departe susținând că trebue să renunțăm la credința existenții unei realități în timp și spațiu, independente de observație(27).
In adevăr, din tabăra idealiștilor de toate nuanțele și de toate culorile nu puteau fi așteptate decât cuvinte de laudă și de mulțumire față de acești oameni de știință care vorbeau în numele celei mai exacte dintre științele exacte!
Tendințele finaliste încearcă să pătrundă și în biologie
Biologia la rândul ei a fost utilizată, în senzul furnizării unor argumente nu mai puțin interesante și tot în sprijinul idealismului. Impotriva monismului materialist s’a pornit de aici o adevărată cruciadă.
In problema deschisa încă din antichitate, în fața biologiei, și anume: dacă pentru explicarea fenomenelor vieții este suficientă aplicarea unor principii luate din domeniul determinismului fizico-chimic sau dimpotrivă trebue și aici introdusă ideia de scop, de finalitate, unii biologi cu renume au acceptat ultima soluție.
In cartea sa „Invention et finalité en biologie”, L. Cuenôt face o amplă expunere a teoriilor vitaliste și finaliste, care încearcă, în momentul de față, să stăpânească biologia. Vitaliștii afirma existența unui principiu imponderabil, a unei forțe vitale, a „unui, fel de demon interior, distinct de sufletul care gândește”. Această forță vitală a primit nume deosebite; dar nu eticheta sub care apare interesează.
Finaliștii de diferite școli pleacă dela afirmarea că atât universul cât și ordinea și evoluția lui au o cauză supranaturală, fiind subordonate unui scop născut sau
