supus unor legi naturale.
Existențialism — curent în filozofia modernă, care pune drept element fundamental actul trăirii, conținutul pe care îl cuprinde existența omenească.
F
Fideism — dela latinescul fides = credință: desemnează acea atitudine și acele tendințe în filozofie, care pun tot accentul pe credința în Dumnezeu, dând preferință credinței și nu științei.
Finalism — o concepție după care evoluția lumii, precum și legăturile dintre fenomene se explică prin existența unor scopuri pe care lumea și fenomenele trebue să le atingă.
Foton — particulă elementară de energie radiantă, luminoasă.
H
Helicoidală — In formă de helice, în formă de șurub.
Humanism — dela cuvântul latinesc humanus = omenesc; are doua înțelesuri: în timpul Renașterii, curentul care tindea să pună la loc de cinste limbile clasice, literatura și artele antice; în urmă, o tendință în domeniul culturii care pune accentul pe desvoltarea tuturor facultăților omului, spre deosebire de punctul de vedere religios, care subordonează totul credinței și religiei.
I
Imanent — în sens strict: ceia ce nu trece peste experiență, ceia ce rămâne în cuprinsul ei în sens larg, desemnează un curent idealist și subiectivist, care afirmă că existența este încorporată conștiinței, lumea neavând o existență independentă de conștiință.
Intuiționism — dela cuvântul latinesc intuitio = a vedea: desemnează o cunoaștere spontană, imediată și nemijlocită, opusă, de pildă, cunoașterii raționale, care ajunge la stabilirea adevărurilor, slujindu-se de anumite mijloace intelectuale.
Interferență — fenomenul care rezultă din combinarea a două mișcări vibratorii.
M
Macrocosm — din cuvântul grecesc macro = mare și cosmos = univers: lumea lucrurilor materiale, începând cu corpurile cerești, până la tot ceia ce ne înconjoară, vizibile nemijlocit.
Metafizică — din grecește = dincolo de fizică are două înțelesuri: a) parte a filozo-
