Toate aceste noi elemente, prețioase și de cele mai multe ori ingenios prezentate, ne dau putința să adâncim cunoașterea noastră despre lume, despre realitățile din afara noastră… Noi perspective se deschid astfel spiritului omenesc cercetător, însetat de adevăr, în căutare veșnică, dorind să descopere toate tainele naturii.
Fizica modernă, prin multe din concluziile ei, a însemnat un pas înainte pe acest drum. Dar — încă odată ținem să accentuăm — un pas în cercetarea lumii exterioare, a unei lumi de sine stătătoare, existente dincolo de orice acțiune a conștiinței omenești. După cum prin adâncirea cunoașterii lumii, prin disecarea noțiunii de atom în aceia de electron, plus proton, plus neutron, plus pozitron, prin considerarea electricității ca element constitutiv al materiei — nici una din pozițiile materialismului, ca concepție filozofică, ca atitudine filozofică, nu a fost atinsă.
Aici este însă nevoe de o precizare. Dacă se poate vorbi de o înfrângere, de un faliment — acest faliment, această înfrângere a suferit-o materialismul metafizic care adoptase, fără alegere, principiile și legile mecanicii clasice. Materialismul metafizic se dovedește într’adevăr incapabil să dea explicații valabile, față de noile experiențe și de noile concluzii la care a ajuns fizica atomică.
Materialismul dialectic, care pune întregul accent tocmai pe variabilitate, pe elementul transformabil, pe lipsa de rigiditate și de fixitate în natură, nu numai ca găsește pe plan filozofic un răspuns adecvat problemelor deschise de fizica moderna, dar este singurul în stare să ofere fizicii actuale și teoriilor ei a concepție filozofică nouă și corespunzătoare.
*
