explicarea legăturii dintre corpuscul și undă, problemă care își așteaptă încă soluționarea.
*
Care este deci deosebirea dintre fizica clasică și fizica quantică?
In primul rând, se delimitează două domenii, în ce privește aplicarea uneia și a celeilalte. Fizica clasică s’ar aplica fenomenelor masive din macrocosm. Pentru explicarea fenomenelor în care apare caracterul quantic al materiei și energiei, adică în căutarea explicației fenomenelor foto-electrice, a intensității liniilor spectrale, a radioactivității, a refracției undelor electronice — fizica clasică nu este capabilă să răspundă, conceptele ei apărând cu totul insuficiente.
Prin teoria relativității generalizate se încearcă o nouă formulare a legii gravitației, deosebit de felul cum a fost formulată de Newton. In locul geometriei euclidiene, în explicarea unei serii întregi de probleme, intervin geometrii ne-euclidiene, prin introducerea continuului quatrudimensional.
Iată cum formulează și Einstein această deosebire, privită însă sub un alt aspect: fizica clasică tindea să ne dea o descripție a obiectului existent în spațiu și să formuleze legile, care determinau schimbarea lor în timp. Dar datorită observației care ne-a relevat că materia și radiația consistă în particule și unde, caracterul statistic al fenomenelor elementare ne-a făcut sa abandonăm această concepție (este vorba de fenomenul de dezintegrare radioactivă, refracția, emisiunea luminii spectrale și altele).
Spre deosebire de fizica clasică, fizica quantică nu-și propune drept obiect descrierea lucrurilor individuale în spațiu și a schimbării lor în timp. Nu concepe astfel de afirmații: „acest obiect este așa și așa, are o asemenea proprietate”. In locul unei astfel de afir-
