cule minuscule cu încărcătură opusă: cea pozitivă se numește proton, cea negativă electron. Fiecare atom chimic neutru constă dintr’un anumit număr de protoni care sunt strâns legați împreună și din tot atâția electroni, dintre care unii sunt legați puternic de protoni și formează împreună sâmburele atomilor, în timp ce ceilalți se mișcă circular in jurul sâmburelui”. Așa s’ar prezenta lumea actuală(30).
In explicarea structurii acestei lumi și a compunerii materiei, în fixarea elementelor care formează tabloul sub care ni se înfățișează astăzi lumea, teoria relativității și teoria quantică joacă un rol important. Desigur nu vom intra în analiza nici a primei, nici a celei de a doua. Ne rezumăm să cităm unele caracteristice succinte ale lui Planck, date în aceiași lucrare. „Pentru a înfățișa conținutul pozitiv al teoriei speciale a relativității, o putem caracteriza cu un cuvânt prin contopirea spațiului și timpului într’o noțiune unitară. Aceasta nu înseamnă că spațiul și timpul ar fi asemănătoare, ci că ele se îmbină într’un concept unitar — tot astfel cum partea reală și imaginară a unui număr complex se leagă în conceptul de număr complex”.
Consecințele aplicării principiului relativității au fost impresionante. S’a ajuns la contopirea impulsului cu a energiei, la reducerea noțiunii de masă la cea de energie, la reducerea legilor gravității la geometria lui Riemann etc.
Ipoteza quantică nu a fost mai puțin aducătoare de fundamentale transformări, în ce privește înfățișarea lumii și a naturii. „Dacă am încerca și aici să desemnăm cu un cuvânt punctul central al ideii care caracterizează această ipoteză — cităm tot din Planck — noi am putea sa-l găsim în apariția unei constante noi și universale: a quantumului elementar de acțiune”. In noua mecanică, noțiunea punctului material — așa cum îl cunoștea mecanica clasică — a dispărut.
