echivalentă cu a electronului, dar nu negativă, ci pozitivă. Electronul și protonul erau privite deci, până nu demult, ca cele mai simple particule care formau materia.
In urma cercetărilor recente ale lui Bothe și Becker din 1930, s’au putut izola — datorită unor experiențe cu un corp radioactiv, polonium — corpuscule elementare egale în masa lor cu protonul, dar neutre din punct de vedere electric, neavând o sarcină electrică, — ceia ce a determinat denumirea lor de neutroni. A urmat apoi descoperirea pozitronului — electronul pozitiv.
Cercetările întreprinse de Irène Curie și Joliot au dus la încheerea că neutronul ar constitui un corpuscul elementar simplu, protonul fiind o combinație dintr’un neutron și un pozitron. Elementele constitutive ale materiei ar fi deci electronul negativ și protonul, electronul pozitiv și neutronul, la care urmează să se adauge fotonul — grăuntele de energie luminoasă, cel de al cincilea corpuscul elementar(28).
Cât de departe suntem de atomul conceput de Democrit și de Lucretius Carus, care a fost apoi preluat de materialiștii secolului al XVIII-lea!
*
Are materia o structură continuă așa cum susținea fizica clasică?
Concepția generală a continuității materiei — baza teoriilor mecanice, fizice și în parte geometrice — a suferit o profundă modificare prin teoria quantică. In 1900 Max Planck, plecând dela neconcordanța dintre datele unor experiențe din domeniul electro-opticii și teoria electro-magnetică a răspândirii luminii, a ajuns la concluzia că orice sursă elementară de lumină nu poate emite sau absorbi energie decât prin salturi brusce, sub forma unor pachete, multiple de unități de energie lu-
