Exemplele pe care le dă Engels din chimie: schimbarea stării de agregație a apei în ghiață când ajunge la 0°, precum și transformarea apei din stare lichidă în vapori, când trece punctul de 100°, sau nașterea noilor corpuri chimice, prin simple adăugiri cantitative moleculare — arată gradul de aplicare a acestei legi dialectice.
Iată o pildă: formula chimică CH2O2 reprezintă acidul formic, cu anumite proprietăți, bine fixate; prin adăugarea numai a unui C și a 2 H — adică printr’o simplă adăugire cantitativă — căpătăm C2H4O2, acidul acetic care este un corp nou, având cu totul alte proprietăți.
Exemplele nu sunt mai puțin numeroase în domeniul social. Forța care ia naștere prin cooperarea a o sută de muncitori, într’un anumit proces de producție, reprezintă nu numai o forță rezultată din simpla operație de adunare a celor o sută de forțe individuale, ci este o forță nouă, pe care Marx o numește o nouă potență, calitativ deosebită de a fiecărui muncitor în parte sau de cea rezultată din simpla lor sumare.
In ce privește cea de a doua lege, exemplele sunt multiple. Vom lua unul pe care Marx îl înfățișează în „Capitalul”.
Dreptul de proprietate era, la început, bazat pe munca individuală, individul însușindu-și produsul muncii lui. Forma proprietății actuale este negarea acestui drept, întrucât capitalistul care dispune de mijloace de producție își apropie produsul muncii neplătite a altuia, a celui ce muncește. Această formă, la rândul ei, urmează să fie negată în socialism, nu restabilind proprietatea privată a muncitorului asupra mijloacelor de producție, ci proprietatea colectivă a întregii societăți, fundată pe cooperație.
Alt exemplu îl găsim tot la Engels: materialismul antic, pentrucă s’a dovedit neputincios să rezolve pro-
