leschott, scrie: „Materialismul de după revoluția din Martie (1848) era o jucărie la modă a burgheziei, pe care o putea sparge în fiecare zi și pe care a și spart-o, imediat ce și-a dat seama că cu bigotismul se pot face mai bune afaceri decât cu libera cugetare”(1’).
Engels este și mai caustic cu reprezentanții materialismului metafizic din acea vreme, pe care îi numește „colportori vulgarizatori”, afirmând că „dacă idealismul ajunsese la capătul științei sale și prin revoluția din 1848 primise lovitura de moarte, apoi el avea satisfacția să vadă că pentru moment materialismul decăzuse și mai jos”(18).
De altfel, atitudinea politică adoptată de către cei mai mulți dintre purtătorii de cuvânt ai acestui fel de materialism nu face distonantă activitatea publică a filozofului român.
Elementele pozitive în filozofia lui Conta
Ce rămâne pozitiv din filozofia lui Vasile Conta?
Concepția sa materialistă, de bază, minus caracterul ei metafizic: adică afirmarea justei relații dintre subiect și obiect, prin recunoașterea existenții — fundată în realitatea — a lumii exterioare, a naturii, a universului.
Rămâne evoluționismul său, minus elementul mecanicist, pe care îl cuprinde.
Rămâne relativismul său — care nu-i dus până la subiectivism — prin recunoașterea relativității cunoștințelor noastre actuale despre lume, fixând chiar lipsa elementului absolut în științele exacte.
Sunt pozitive aceste trăsături în concepția filozofică a lui Conta. Sunt însă insuficiente. Mai ales pentrucă sunt împletite cu tot ceia ce filozofia sa repre-
