afișarea unei atitudini care îl punea în conflict cu ortodoxismul, cu prejudecățile curente, cu tot ceia ce era element obscurantist și retrograd — în acel moment și în acele împrejurări — în societatea românească.
Dar și din acest punct de vedere este necesară o îngrădire. In ce sens? Concepția filozofică pe care o îmbrățișase Conta, nu stătea la baza unei viziuni noi, răsturnătoare, revoluționare asupra lumii. Nu putea sluji unui crez revoluționar, nu corespundea unei concepții revoluționare. Așa se explică dece, pe tărâmul activității publice, Vasile Conta ca om politic — departe de a fi manifestat tendințe înoitoare — a excelat prin verbiajul, atitudinea, agitațiile sale antisemite, conservatoare sau direct reacționare. Ceia ce nu cuprind în sine nici o contrazicere.
Este adevărat că materialismul — chiar materialismul metafizic mecanicist — a caracterizat atitudinea revoluționară a burgheziei în secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, atunci când însăși burghezia, clasă revoluționară, lupta împotriva feudalismului și a așezărilor lui, împotriva bisericii catolice, dominante. Aceasta, în epoca în care burghezia lupta pentru putere.
Dar în plin regim burghez, atunci când proletariatul, purtător al ideii de progres, își făurește în materialismul dialectic propria lui concepție filozofică, materialismul metafizic mecanicist reprezintă, în realitate, un punct de vedere antiprogresist, reacționar. De aceia — tocmai de aceia — și la Conta, ca și la toți materialiștii metafizicieni ai secolului trecut, concepția lor filozofică, aparent progresistă, susținea făra nici o inconsecvență, o atitudine politică retrogradă.
Franz Mehring, în a sa „Geschichte der Deutschen Sozialdemokratie” ocupându-se de școala materialistă, apărută în Germania la mijlocul secolului trecut, care avea ca reprezentanți tocmai pe Büchner, Vogt și Mo-
