Dar aceasta nu privește decât o latură a problemei și numai unul din aspectele insuficienței concepției lui Conta.
Cuprinderea lumii în mic și mare, ca un proces, ca o permanentă transformare, în cursul căreia pozițiile fixe, imuabile ale componentelor ei sunt simple iluzii, după cum iluzii sunt și trecerile dela o stare la alta, din aparent repaus în mișcare, din mișcare în stare de aparent repaus, este străină cu totul felului cum privește Conta lumea înconjurătoare. Evoluționismul este în adevăr unul din elementele de bază ale întregii sale filozofii — ceia ce îl deosebește de materialiștii secolului al XVIII-lea, care ignorau cu totul ideia de evoluție — dar evoluționismul îl concepe tot metafizic.
De aici explicarea, cu totul în afara cadrului istoric, a naturii, a societății, a vieții în general. Valorile stabilite de filozoful moldovean — fie că este vorba de morală, sociologie sau psihologie — sunt plasate dincolo de momentul istoric, de împrejurările concrete în care aceste valori sunt chemate să-și afirme existența. Sunt eterne, aplicabile în mod absolut tuturor timpurilor, tuturor popoarelor, tuturor stărilor din natură.
Mecanicismul în materialismul lui Conta
Alături de poziția metafizică a lui Conta și tot ca o insuficiență a filozofiei lui — insuficiență care îi micșorează și mai mult posibilitatea reactualizării — este concepția sa mecanicistă despre lume.
La baza transformărilor pe care le suferă materia, stau — în credința filozofului nostru — anumite legi luate din mecanică.
Ce este, mai întâiu, materia după Conta?
„In lume nu este decât materie”, afirmă Conta în „Teoria fatalismului”. „O însușire a lumii care alcătu-