Din acest punct de vedere este nevoe de o analiză a criticilor formulate și de o repunere a ideilor de bază ale filozofiei lui, în adevărata lor lumină.
Vom începe cu acel care a reeditat opera completă a filozofului român, cu N. Petrescu. In „Introducerea” care prefațează opera editată, d-sa susține că ceia ce caracterizează și în același timp situiază pe Vasile Conta în filozofia românească, este faptul de a fi fost metafizician. Atât și nimic mai mult; și ca să nu existe nici un dubiu afirmă, cu vigoare, că numai cine-l cetește pe Conta superficial, îl poate clasa ca materialist(12).
Concluzia este, în adevăr, neașteptată. Ea își are însă explicația și, ași adăuga, și scuza. Scuza, prin aceia că editorul a vrut să apere pe Conta de „oprobiu” și probabil, după părerea sa, de infamantul calificativ aruncat filozofului: acela de a fi fost materialist. Iar explicația: cetirea în adevăr, superficială a operei filozofului editat și mai ales mecanica lui înțelegere.
Că Vasile Conta a fost un adevărat metafizician, lucrul este necontestat. Dar că prin aceasta el n’a încetat să fie un filozof materialist și încă un materialist consecvent, constatarea este tot atât de justă, tot atât de fundată. Ce ignorează comentatorul care îi editează opera? Că materialismul lui este de esență metafizică — ceia ce nu cuprinde în sine nici o contrazicere. Vasile Conta a fost un metafizician și a fost în același timp și un filozof materialist. Aceasta este adevărata caracteristică, când se pășește la cetirea operei sale, fără idei preconcepute sau „lăudabile” intenții.
Incercarea de a ascunde latura materialistă a filozofiei lui Conta — reducând totul, așa cum face și N. Petrescu, la explicația strict mecanică pe care o dă tuturor fenomenelor — este menită să-i falsifice sistemul lui de gândire; sau mai bine zis să-l reducă la proporții minore, caricaturizându-l.