„Inapoi la Conta!” nu poate fi soluția căutată, nu pentrucă autorul „Teoriei Fatalismului” a fost lipsit de originalitate, trăsătură care a fost atât de des subliniată de comentatorii lui. In cercetarea problemelor filozofice de bază, Conta aduce — nu o singură dată — puncte de vedere originale, argumente noi și o profunzime de analiză, care fac și azi din multe pagini ale lui o lectură interesantă.
Nu-i împiedică actualizarea nici faptul că, totuși, Conta nu și-a terminat opera prin închegarea ei într’un sistem de gândire — construit unitar și architectonic — ceia ce ne-a rămas dela el înfățișând mai mult disertații pe teme filozofice.
Cu atât mai puțin această actualizare este împiedecată de pretinsa contrazicere din opera lui Conta, prin abandonarea pozițiilor net materialiste și acceptarea în cele din urmă — după afirmațiile unora dintre criticii lui — a unor concluzii care îl strămută în tabăra idealiștilor. Această contrazicere nu-i decât aparentă. Vom arăta la locul cuvenit nu numai că nu poate fi ridicată ca o acuzare împotrivă-i, ci chiar atenuiază unele din pozițiile inițale, false, ale gândirii sale.
In sfârșit, întoarcerea la Conta este cu neputință, nu pentrucă — așa cum susține N. Bagdasar — „supusă unui examen critic, concepția metafizică a lui Vasile Conta nu poate rezista cu succes. Nu fiindcă e a lui Conta, ci fiindcă e materialistă”(1).
Aici termenii trebue inversați. Acuzarea pe care i-o aduce N. Bagdasar, în virtutea căreia filozofia lui Conta se dovedește nevalabilă, este în primul rând greșit formulată. Concepția lui Conta nu rezistă examenului critic pentrucă este materialistă, ci pentrucă această concepție materialistă e metafizică. Ceia ce este cu totul altceva. Și nu devine nevalabilă filozofia lui prin materialismul ei, ci prin faptul că n’a abandonat, și dim-
