Nae Ionescu mai mult și-au dat seama de această nevoe.
Nae Ionescu care a fost, după expresia lui Pandrea, „mai mult decât un dascăl, un pedagog și sacerdot, păstor al sufletelor tinere” nu a făcut decât să transpună pe plan general și să dea formă concretă năzuințelor intime, nemărturisite, ale atâtor intelectuali care apără totuși cu atâta căldură, firava-i moștenire filozofică, — după cum apără și concepția filozofică a lui Lucian Blaga.
Trei școlari ai lui Nae Ionescu
Curentele mistice în filozofia românească nu se limitează însă la producția spirituală a celor doi filozofi amintiți. In scrisul lui Vasile Băncilă și Mircea Vulcănescu — printre alții — găsim elemente care-i apropie și-i încadrează curentului mistic; sau, cum este cazul lui Constantin Noica, care se complace într’o atmosferă mistică.
*
In problema cunoașterii, punctul de vedere al lui Constantin Noica găsește o formulare mai precisă în lucrarea sa, „De caelo — încercare în jurul cunoașterii și individului”.
Lumea, așa cum ni se înfățișează, nu ne dă putința să afirmăm adevăruri obiective despre ea, pentrucă în realitate este creația noastră, noi am făcut-o, tocmai pentruca s’o putem cunoaște în mod cert. Afirmând că lucrurile există — de fapt nu lucrurile, ci doar afirmațiile există. Căci despre cele dintâi nu pot afla mai mult „decât vrea mintea, cu legile și rânduelile ei, să mă învețe”. De aceia puțin interesează dacă lucrurile există sau nu, în afară de simpla lor afirmație.
