mult obiect al gândirii, întrucât aparține logicii; dimpotrivă, numai în irațional se epuizează tot ceia ce poate fi obiect al cunoașterii paradisiace și luciferice. Incercarea de a converti iraționalul în rațional, este însă o întreprindere sortită eșecului, după cum eșecurile filozofiei care și-a propus un asemenea scop, aici iși au origina(21). De altfel, o asemenea operație de convertire este și imposibilă.
Dar concluziile la care se oprește Blaga sunt de proporții mult mai vaste. Dată fiind imposibilitatea actului de convertire a iraționalului în rațional, nu trebue să limităm posibilitățile cunoașterii la ceia ce ne constrâng căile obișnuite ale rațiunii. Trebue să acceptăm că nu ne este cu putință să depășim o anumită limită, în procesul cunoașterii. Iraționalul continuă să ne stăpânească și orice încercare a rațiunii de a depăși iraționalul este sortită insuccesului. In acest chip, Blaga limitează posibilitățile rațiunii de a fi un instrument al cunoașterii, îngrădind însă posibilitatea cunoașterii în sine. Dar asupra concluziilor agnostice la care ajunge, el revine mai departe cu noi precizări.
Apariția Marelui Anonim
Ca factor metafizic absolut, Lucian Blaga înlocuește ideia de substanță, de eu pur, de rațiune omenească etc. prin Marele Anonim, din care face factorul metafizic central. El recunoaște că acest Mare Anonim este doar o viziune metafizică și, ca toate viziunile metafizice, nu este supus unei logici absolute, după cum nu este produsul unei logici stringente.
Din Marele Anonim derivă toate misterele. El este chiar origina primă a acestor mistere. Intre cunoaștere și posibilitățile omului, Marele Anonim pune censura transcendentă. Rolul censurii transcendente este deosebit
