a doua realitate mult mai adânci — care scapă de sub obișnuitul control, dar pe existența cărora se întemeiază atitudinea mistică și, mai ales, pretenția misticii de a stabili o legătură nemijlocită cu absolutul. Spre acest absolut ne duce cunoașterea și experiența mistică. Pentrucă alături de cunoașterea logică există și o cunoaștere mistică, drept tip al cunoașterii metafizice. Mijlocul acestei cunoașteri este iubirea.
In experiența mistică, asistăm la identificarea subiectului cu obiectul, identificare a cărei origină o găsim într’o adevărată necesitate, impusă de însăși existența noastră, deci care trece dincolo de faptul zilnic. Experiența mistică se consumă și ea prin actul trăirii, dar nu mai puțin în contemplație și în nemijlocită apropiere de ideia dumnezeirii. Aici apare și legătura între mistică și religie, întrucât mistica — fiind o metodă de cercetare a problemelor ridicate de metafizică — își are în mod natural drept obiect ultim al cercetării: pe Dumnezeu, ființa supremă. Intre mistică, metafizică și religie există o strânsă legătură, deoarece toate trei tind la orientări sau valorificări obiective, care intră în cadrul preocupărilor teologice.
Experiența mistică constă în posibilitatea de a trece din cadrul existenței obișnuite, deci din cadrul vieții fiecăruia, dincolo, în lumea intangibilă și insezisabilă, după cum pătrunderea și influențarea nemijlocită a lumii de dincolo în viața pamântească, în desfășurarea ei, deschide calea pentru explicarea și înțelegerea mistică a faptului istoric și chiar a istoriei în sine.
Din atitudinea filozofică a lui Nae Ionescu decurg și alte puncte de vedere afirmate de dânsul. Așa se explică anti-scientismul său pronunțat și respingerea explicației cauzale, ca pe o veche iluzie care nu are ce căuta în filozofie. „Această metodă, scrie el în pre-
