meinică pentru a înlătura întregul rezidium al ideologiei și mentalității fasciste și naziste, după cum nu se poate începe, în mod serios, o clarificare pe planul ideilor, fără să nu atingem tocmai problemele de bază ale filozofiei românești;
urgentă — deoarece până acum nu s’a pășit la analiza producției noastre filozofice, care a rămas mai departe sub exclusiva influență a curentelor idealiste și mistice; dar și în acest domeniu trebue deschise cât mai curând drumuri noi, ceia ce explică apariția, tocmai în împrejurările de azi, a acestor pagini.
Rămâne însă câmp larg discuțiilor, pe care filozofia românească trebue să le provoace în vederea epuizării subiectului în sine.
*
In lucrarea de față, menită să aibă o circulație mai largă, am căutat, cu toată ariditatea subiectului, să înfățișăm problemele tratate într’o formă cât mai accesibilă marelui public, deoarece socotim că și literatura filozofică, ca și întreaga producție culturală, trebue să fie la îndemâna unui număr cât mai mare de cetitori.
„Să ne grăbim să facem filozofia populară”, spunea Diderot, și să deschidem astfel drumul „apropierii poporului de punctul unde au ajuns filozofii”. Este o recomandație, care nu și-a pierdut nimic din actualitatea ei.
Pentru ușurarea lecturii, am adăugat la sfârșitul volumului un succint dicționar, care cuprinde expresiile și noțiunile utilizate, dorind să venim astfel în ajutorul cetitorului mai puțin familiarizat cu limbajul filozofic.
Martie 1946.
P. S. Primele doua ediții epuizându-se în mai puțin de șase săptămâni, desvoltarea pe care o socotesc necesară a unora din problemele tratate în primul capitol a fost cu neputință. Rămâne ca o asemenea prelucrare să fie făcute la o viitoare ediție.
Aprilie 1946.
