Această pagină a fost validată
— 7 —
… O, nu! Nu’ĭ drept să te ’ndoeștĭ!
La geam tu sarĭ de-odată,
Prin noapte-afară lung priveștĭ —
«Ce vezĭ?» întreab’o fată.
«Nimic… Mi s’a părut așa!»
Și jalea te răpune,
Și fie-care vorbă-a ta
E plâns de ’ngropăciune.
La geam tu sarĭ de-odată,
Prin noapte-afară lung priveștĭ —
«Ce vezĭ?» întreab’o fată.
«Nimic… Mi s’a părut așa!»
Și jalea te răpune,
Și fie-care vorbă-a ta
E plâns de ’ngropăciune.
Într’un târziu, nerădicând
De jos a ta privire:
«Eŭ simt că voiŭ muri ’n curînd,
«Că nu-mĭ maĭ sînt în fire…
«Maĭ știu și eŭ la ce gândeam?
«Avețĭ și voĭ un frate…
«Mi s’a părut c’aud la geam
«Cu degetul cum bate.
De jos a ta privire:
«Eŭ simt că voiŭ muri ’n curînd,
«Că nu-mĭ maĭ sînt în fire…
«Maĭ știu și eŭ la ce gândeam?
«Avețĭ și voĭ un frate…
«Mi s’a părut c’aud la geam
«Cu degetul cum bate.
«Dar n’a fost el!… Să-l vĕd venind,
«Aș maĭ trăi o vĭață.
«E dus, și voiŭ muri dorind
Să-l vĕd odată ’n față.
«Așa vrea poate Dumnezeŭ,
«Așa mĭ-e datul sorțiĭ,
«Să n’am eŭ pe băiatul meŭ
«La cap, în ceasul morțiĭ!»
«Aș maĭ trăi o vĭață.
«E dus, și voiŭ muri dorind
Să-l vĕd odată ’n față.
«Așa vrea poate Dumnezeŭ,
«Așa mĭ-e datul sorțiĭ,
«Să n’am eŭ pe băiatul meŭ
«La cap, în ceasul morțiĭ!»
