Pagină:Coșbuc - Fire de tort (1898).pdf/6

— 6 —

Tu torcĭ. Pe vatra veche ard,
 Pocnind din vreme ’n vreme,
Treĭ vreascurĭ rupte dintr’un gard.
 Iar flacăra lor geme:
Clipește-abĭa din când în când
 Cu stingerea ’n bătaie,
Luminĭ cu umbre-amestecând
Prin colțurĭ de odaie.

Cu tine douĕ fete staŭ
 Și torc în rînd cu tine;
Sînt încă micĭ și tată n’aŭ —
 Și George nu maĭ vine.
Un basm cu pajurĭ și cu smeĭ
 Incepe-acum o fată,
Tu taci ș’asculțĭ povestea eĭ
 Și staĭ îngândurată.

Și firul tău se rupe des,
 Căcĭ gânduri te frămîntă,
Spuĭ șoapte fără de ’nțeles,
 Și ochiĭ tăĭ staŭ țîntă,
Scapĭ fusul jos; nimic nu zicĭ
 Când fusul se desfiră…
Te uițĭ la el și nu-l rădicĭ,
 Și fetele se miră.