în oceanul primitiv, trecând prin un șir lung de strămoși până la momiță și dela aceasta prin lungul șir de strămoși sălbateci, barbari și civilizați, până la omul sub forma de azi; — tot astfel societatea de azi este eșită dintr’o lungă evoluție al cărei început se pierde în întunericul timpului, și a trecut prin mulțime de forme până ce a ajuns așa cum este.
Socialismul științific știe că formele sociale sub cari trăim sunt pricinuite de istoria trecută a omenirei, de caracterul inșilor din cari e alcătuită și că o evoluție foarte lungă a format chiar și acest caracter; el știe că trecerea dela o formă socială la alta nu-i o întâmplare atârnătoare de planul vre-unui geniu și că societatea ar fi schimbat forma veche chiar dacă nu se năștea acel geniu; știe că schimbarea formelor sociale este lucru tot așa de neînlăturat ca și schimbarea formelor copilărești în formă de om în vârstă, ori ca schimbarea omidei în fluture. Dar dacă schimbarea formelor sociale de viață este ceva firesc, dacă urmează din legile evoluției, este vădit că formele sociale de azi sunt tot așa de puțin veșnice cât și mulțimea de forme prin cari a trecut societatea până acum și cari tot veșnice se păreau oamenilor de pe atunci. Când socialismul zice că omenirea va trece din formele sociale de astăzi, în altele, socialismul are de partea sa toată știința omenirei și numai utopie nu-i. Tot atât de științifică este și metoda prin care socialismul modern ajunge a afla cari anume vor fi formele sociale viitoare. Socialismul științific nu zice: „Iată un plan minunat de organizare sociale, primiți-l și viața pe pământ va ajunge raiu”, ci privind mișcarea omenirei, o analizează, îi caută legile, și din analiza trecutului deduce formele viitorului.
Metoda socialismului științific este deci metoda tuturor științelor pozitive, care din analiza cunoscutului află necunoscutul. Metoda este tot așa de exactă ca și cea întrebuințată în aritmetică pentru deslegarea unei regule de trei. Matematicul are de aflat valoarea unui necunoscut, x, și i se dau mai mulți cunoscuți din cari i se cere să afle cât de mare este x. Prin lucruri cunoscute, ținând seamă de legile ce leagă schimburile de mărime ale cunoscutelor cu x, matematicul desleagă problema. Socialismul științific are și el un necunoscut, un x de aflat, anume formele viitoare ale societăței, și are cunoscută istoria formelor trecute și actuale ale
