SUPLIMENT
Impărțirea muncii ca ca urmare a cooperațiunei[1] și împreună cu dânsa, sunt cei mai însemnați factori ai progresului omenirei. Cooperația poate să fie simplă ori complexă: simplă se chiamă când mai mulți oameni lucrează împreună pentru același scop, dar fără ca munca să se deosebească de a celorlalți. Așa, dacă zece oameni ridică o piatră, dacă șasezeci de cosași cosesc la o întindere mare de fâneț, etc., cooperația în asemenea cazuri e simplă… Cooperația se chiamă complexă când mai mulți oameni lucrează cu acelaș scop, însă munca lor nu-i de acelaș fel. Așa de pildă într’o manufactură de bolduri (ace cu gămălie) în care unul întinde sârma, altul taie bucăți potrivite, altul le ascute, etc. Odată ce cooperația ajunge a fi complexă numai decât trebue să fie întovărășită de împărțirea muncei. In adevăr, în exemplul lui Adam Smith, în privința boldurilor, zece lucrători cooperează pentru a face bolduri, dar tot odată își împart munca astfel încât unul face necontenit aceeași lucrare. Alături cu împărțirea muncei și cu cooperația înlăuntrul fabricilor, merge și împărțirea muncei în nația întreagă. In adevăr, în exemplul dat de A Smith zece lucrători, folosindu-se de cooperație și de împărțirea muncei, pot produce 48.000 de bolduri pe zi, acești zece lucrători vor îndestula deci trebuințele unei regiuni destul de întinse; tot astfel va face o manufactură de haine și între altele va îndestula pe cei ce fac bolduri făcându-le haine, alte manufacturi vor face ghete, etc. Aceste grupe cooperatoare vor da ghete, haine, bolduri pentru mulțime de oameni cari la rândul lor vor produce grâu, vin, etc. Așa dar, în toată țara se formează grupuri de oa-
- ↑ Mai bine zis astăzi: conlucrare, colaborare.
