ibovnici și bărbații cu țiitoare și umblând prin casele de prostituție. Casele de prostituție, cari au luat o desvoltare înfricoșată și sunt reglementate, tarifate, recunoscute de stat ca instituție trebuitoare, caracterizează minunat familia burgheză, îi slujesc de prototip. In societatea socialistă familia se va schimba negreșit foarte tare, cum s’a schimbat și în celelalte faze prin care a trecut omenirea. Ca și în fazele trecute, familia se va potrivi cu bazele materiale ale societăței. Dar căzând clasele, distrugându-se toate neegalitățile, politice și economice, femeea va fi și ea liberă și egală cu bărbatul. Interesul bănesc, care este legătura familiei de azi, va dispare; legătura familiei socialiste va fi dragostea reciprocă, unica legătură firească și morală, dar tot odată și singura cu putință, într’o societate în care femeea și bărbatul vor fi deopotrivă. Familia viitoare va fi monogamă în înțeles că ea va însemna traiul împreună între un bărbat și o femee, dar se va deosebi cu totul de familia de azi, legătura va fi numai dragostea liberă. Corupția și destrăbălarea sexuală împreună cu prostituția vor fi cu neputință acolo unde femeea va trăi cu bărbatul numai din dragoste; nu va fi cu putință prostituția când femeea va fi asigurată economicește ca și bărbatul, când nu va mai fi sărăcie. După cum în societatea viitoare se vor produce lucruri pentru îndestularea ei, pentru plăcerea și fericirea societăței, și nu mărfuri pentru schimb, tot așa iubirea va ajunge un izvor de fericire pentru cei ce se vor iubi, dar nu o marfă, cum este iubirea burgheză.
In această familie întocmită pe iubire, pe libertate, pe respect, în această familie, din care va dispărea lupta de interese și atârnarea economică, întocmai ca și din societatea întreagă, — în această familie vor crește și se vor desvolta generațiile cele mai noui, membrii societăței egalitare; în această familie se vor desvolta oameni cu simpatii universale; în asemenea familie și societate se vor forma cei ce vor alcătui acea societate ideală pe care o prevede chiar Spencer printre nourii prezentului, acea societate în care actele individului vor fi folositoare societăței și ale societăței la rândul lor folositoare individului; când orice cuget se va naște în om, orice sentiment, va fi în armonie cu interesele omenirei… Toate acestea nu vor fi cu putință decât în societatea socialistă.
