haine de vară, etc. Intr’un cuvânt, toate cele ce făcea țăranul producător individual, care lucra pentru îndestularea sa și a familiei sale, le făcea cu scopuri bine hotărîte, prevăzând urmările și știind ce va ieși din munca sa și după ce căpăta roadele știa foarte bine cum avea să le întrebuințeze. Așa dar, producătorii fiind stăpâni pe roadele muncei lor, regulau producțiunea după cum îi povățuiau interesele și judecata. Dar producătorul individual era robul naturei. Muncind singur, individul, trebuia să se supună la toate greutățile prea mari: un deal, un fluviu, îl despărțea de cealaltă lume, o piatră mare pe ogor îi îngreuia munca. Natura îl robea fiindcă puterea individuală a omului este prea mică față de dânsa. Cu progresul economic, cu desvoltarea cooperațiunei, împărțirii muncii, schimbului, colectivizărei producțiunei, — omul a învins natura din ce în ce mai mult. Colectivizarea producțiunei a regulat mersul fluviilor după nevoile omenirei, a tăiat munții și pădurile, a sfărâmat stânci, a făcut drumuri de fier prin munți și a pus toate puterile firei în robia omului. Prin colectivizarea muncii omenirea a supus natura, dar totodată a pierdut stăpânirea asupra producțiunei. Mașina e productul muncei oamenilor și acest product introdus în fabrici a aruncat și aruncă pe drumuri mii de lucrători: mașina izgonește din fabrici pe producători săi. Muncind pentru schimb, și nu pentru consumare, producătorii de azi nu știu ce năzbâtie le va face produsul făcut de dânșii îndată ce-l vor lăsa din mână și-l vor arunca pe piața universală. Cei ce fac arme și pulbere de pușcă nu știu dacă tocmai aceste arme nu vor fi întrebuințate pentru a-i împușca chiar pe dânșii ori pe tovarășii lor; producătorii de cereale nu știu dacă trebue să dorească ani buni ori ba: căci dacă vor fi de vânzare prea multe cereale, prețurile vor cădea până la atâta încât îi vor ruina. Trimițând mărfurile în piață, nici fabricanții nici lucrătorii nu știu dacă mărfurile lor nu vor fi de prisos, dacă nu vor produce o criză care va sărăci pe fabricanți și va face pe muncitori pieritori de foame. In loc de a fi stăpâni pe producte, producătorii de azi le sunt robi. Așa dar în era producțiunei individuale mici, producătorul era stăpânul producțiunei și robul naturei; în era modernă a producțiunei mari colective, producătorii sunt stăpânii naturei, dar robi producțiunei; în era socialistă, când
