Prin această expropriere toți stăpânii capitaliști nu mai există ca stăpâni, dar comunele producătoare cu ingineri, mecanici, etc., fără cea mai mică turburare, vor lucra înainte, cum au lucrat și până la expropriere. Nația întreagă fiind singură proprietară peste toate instrumentele de muncă, va cerceta prin biurourile de statistică anume câte producte trebue și câte puteri muncitoare are la îndemână. Să presupunem că, luând de seamă technica perfecționată a Engliterei, trebue x milioane de ceasuri de muncă pe an și că sunt a milioane de lucrători. Atunci împărțind x prin a vom afla câte ceasuri pe an trebue să lucreze un muncitor și împărțind acest timp prin trei sute zile de lucru, vom găsi câte ceasuri să lucreze pe zi, adică lungimea zilei de muncă. Owen, acum mai bine de jumătate de veac, a făcut socoteală că patru ceasuri de muncă pe zi ar fi de ajuns, într’o societatea în care proprietatea asupra instrumentelor de muncă ar fi colectivă, pentru a îndestula foarte bine toate nevoile. De atunci însă progresul technicei a ridicat tare rodnicia muncei, așa că un învățat englez a făcut socoteala că prin jumătate de ceas de muncă pe zi omenirea și-ar putea îndestula nevoile cele mai de căpetenie[1].
Fără să putem fi învinuiți de greșeală, vom zice că trei ceasuri de muncă pe zi ar ajunge ca toți să fie în stare bună, când vor munci toți în împrejurările privitoare din societatea socialistă.
Să presupunem că Englitera are 10 milioane de lucrători; dând fiecare trei ceasuri de muncă pe zi, vom avea nouă miliarde de ceasuri de lucru pe an (3×300×10.000.000=9.000.000.000). Aceste nouă miliarde de ceasuri de muncă vor înfățișa produc-
- ↑ Cît de multă muncă se risipește în societatea de azi vedem din următorul exemplu. Marx în vestita-i carte „Capitalul”, a făcut socoteală după datele oficiale și a găsit că numărul tuturor lucrătorilor și lucrătoarelor în agricultură sunt în Englitera de 1.098.261, iar al slugilor, cari nu produc nimica este de 1.208.648 (vezi „Capitalul”, pag. 193), adică numărul slugilor e cu 10% mai mare de cît al lucrătorilor agricoli. Dacă aceste slugi, militarii, clasele neproducătoare, toți lucrătorii întrebuințați la producțiuni nefolositoare, etc., dacă toate aceste puteri care se pierd gratis ori chiar îngreue și împiedică producțiunea folositoare etc., ar fi bine întrebuințate atunci, chiar cu progresul de azi al technicei prin 3 ceasuri de muncă pe zi s’ar ajunge nu numai la viața omenească, dar chiar foarte bună. Și să nu uităm apoi că numai societatea socialistă va da adevărat avînt progresului technic (cum vom vedea mai departe) și ziua de muncă va fi și mai scurtă și va ridica bogăția societăței socialiste pînă la un grad cum nu-și poate închipui fantezia cea mai bogată.
