Să deslușim. Acum câteva veacuri, când producțiunea era foarte nedesvoltată, când productele industriale se făceau în ateliere mici și pământul se lucra de țărani proprietari mici; când un fierar lucra singur ori cu ucenici în atelierul său, atunci producțiunea era individuală și aproprierea iarăși individuală, lucru foarte logic. Omul producea singur și productele muncei sale le lua în stăpânire tot el. De atunci a trecut multă vreme și în producțiune s’a făcut o revoluțiune întreagă. In societatea modernă, cum am spus, împărțirea muncei și cooperarea a ajuns așa de departe încât mii de oameni lucrează alături în aceeași fabrică și produc numai o singură marfă (pluguri, de pildă), în loc de toate cele ce produceau mai înainte într’un atelier. Și aceasta e pricina întregei pășiri înainte a omenirei. O sută de oameni ocupați colectiv într’o fabrică la facerea de pluguri, vor face nu atâtea pluguri cât ar fi făcut o sută de meșteri în fierăriile lor, ci cât zece mii. Dar în timp ce producțiunea s’a schimbat cu totul, făcându-se din individuală colectivă, aproprierea a rămas așa cum era acum câteva veacuri. Atunci un meșter producea individual și era iarăși individual stăpân pe roadele muncei sale; acum când un produs e făcut prin munca colectivă a sute și mii de oameni, acest produs al muncei colective este apropriat individual de fabricant ori de proprietarul mare — agricol — de moșier. Aproprierea a rămas tot așa cum era acum câteva veacuri, ca și cum ciocanul cu abur n’ar fi înlocuit ciocanul meșterului și parcă aproprierea individuală a productelor muncei mele individuale este tot una cu aproprierea rezultatelor muncei colective a mii de oameni, cum fac fabricantul ori marele proprietar agricol de astăzi. In câteva veacuri producțiunea făcându-se din ce în ce mai colectivă, a schimbat cu desăvârșire fața lumei: dar aproprierea a rămas și până azi tot individuală ca și cu câteva veacuri în urmă. Iată contrazicerea izbitoare care se face tot mai strașnică prin creșterea colectivizărei în producție. Cum am spus, această contrazicere este izvorul tuturor contrazicerilor și răutăților societăței de azi; ea este pricina care oprește în loc mersul societăței ori cel puțin o face să înainteze numai foarte încet și pricinuind mii de suferinți părței celei mai numeroase a omenirei. Insă dacă
