presupunem, cetitorilor, că toate țările europene au ajuns la așa grad de desvoltare industrială ca Englitera ori Belgia, cele atât de pizmuite.
Să mai presupunem acum că un om de geniu, un nou Watt, a făcut o născocire genială în electricitate, aplicând-o la producțiune însă așa de bine încât electricitatea să poată fi întrebuințată la producțiunea agricolă și la cea industrială și cu izbândă așa de mare încât munca omenească să ajungă de 100 de ori mai producătoare decât acuma. Se știe că născocirea lui Watt în unele industrii a făcut minunea aceasta. Să presupunem de asemeni că născocirea fiind simplă cum sunt mai toate născocirile cele mari ar putea fi întrebuințată la toate producțiunile. Dacă organizația societății este, nu zicem bună, dar nu cu totul absurdă, astfel de născocire ar trebui să fie mare fericire pentru omenire; așa va socoti, ni se pare, fiecare. Să vedem însă ce se va întâmpla cu societatea de azi în fața acestei minunate născociri. Făcându-se născocirea, concurența va sili pe toți fabricanții și pe toți agricultorii să o aplice (după presupunerea noastră toată Europa a ajuns acolo unde e acuma Anglia, adică are capitalurile și pământurile centralizate). Născocirea pomenită făcând munca de o sută de ori mai rodnică, un om va putea produce cât produc acum o sută, adică din o sută de muncitori vor rămânea fără de muncă 99, vor trece în armata de rezervă, în pauperism. Noi zicem 99 la sută, dar în fapt nici 1 la sută nu va avea de lucru pentru că 99 la sută din poporul muncitor rămânând fără salar, nu vor avea cu ce cumpăra mărfuri și deci cererea se va micșora până la atâta încât nici unu la sută nu va găsi de muncit. Cu alte cuvinte mai toată omenirea (99 la sută din muncitorii cu brațele ori cu capul pot fi numiți mai toată omenirea), va rămânea pe stradă, în sărăcie, pieritoare de foame. Economiștii burghezi ne spun că muncitorii, dați afară prin mașinile perfecționate, își găsesc de lucru fiind tocmiți de capitalul rămas slobod. Cât prețuește această afirmare, cititorii pot judeca citind minunatele pagini din „Capitalul” lui Karl Marx, privitoare la această chestiune. Dar presupunând chiar că economiștii au dreptate, apoi până se liberează capitalul și-i tocmește din nou, trebuiesc luni, dacă nu și ani, mai ales într’o încurcătură cum ar
