foarte mari, dar acuma n’au mai rămas continente necercetate. Afară de acestea coloniile încep a se emancipa și, nu numai că produc pentru dânsele, dar încep și a exporta, de pildă, Statele-Unite. Alte state ca Franța, Germania, Austria, Rusia, etc., fac de asemenea concurență înverșunată, și la rândul lor caută colonii[1]. Deci, dintr’o parte producția se mărește numai decât, iar de alta piața se micșorează. Această contrazicere mărește crizele, asvârle pe lucrători pe drumuri și prin urmare micșorează și mai mult desfacerea mărfurilor, puterea de a cumpăra. Această contrazicere singură ar fi destulă pentru a sfărâma o formă socială oarecare. Burghezimea după fraza figurată din Manifestul Comunist, seamănă cu acel vrăjitor care a chemat un duh puternic, nu a putut să-l stăpânească și a pierit sugrumat de dânsul. Așa burghezimea a chemat din sânul muncei sociale acele puteri uriașe de producțiune, cari acum o sugrumă.
Am înșirat patru factori cari lucrează la sfărâmarea formelor sociale burgheze în sânul cărora s’au născut. Fiecare din acești factori e îndestălător pentru a sfărâma aceste forme, și totuși lista lor este mult mai lungă. Marginile acestei scrieri nu lasă să mai lungim vorba, vom da însă aici un exemplu în stare de a pune pe gânduri și pe cei mai îndărătnici. Am văzut că forma socială antică, robia, a trecut în servaj, fiindcă era antagonică (dușmană) progresului economic. Același lucru s’a întâmplat și cu feudalismul. Iată acuma un exemplu din care se vede unde a ajuns societatea modernă. Cerem luarea aminte a cetitorilor noștri. Să
- ↑ Astăzi Statele-Unite constituesc cea mai mare putere capitalistă din omenire, iar „colonii” cum sunt Canada, Australia, India etc. au ajuns țări capitaliste producătoare de primul rang. Faptul că de mai bine de jumătate veac colonii noui nu se mai găsesc pe pământ împreunat cu faptul necesarei și continuei creșteri a producției capitaliste a adus la fenomenul imperialismului capitalist. Prin imperialism marile state capitaliste caută să subjuge, să fie sub amenințare sau numai sub dependență economică ori financiară țări mai mici spre a le impune mărfurile lor sau spre a le lua materiile prime (petrol, minerale, grâne etc.) de care ele au nevoie. E ușor de văzut cum acest imperialism al marilor puteri capitaliste dă naștere la războaie spăimântătoare, așa cum a fost cel din 1914–1918 și cum este cel de acum izbucnit in 1939. Iar între două războaie imperialismul impune statelor înarmări formidabile, ceeace înseamnă biruri istovitoare pe popor — și așa exploatat — și deci mizerie veșnică.
