între două clase: a exploatatorilor și a exploataților. Că concentrarea bogățiilor, expropriind pe meseriașii cei mici și pe micii proprietari cultivatori în folosul fabricanților mari și a stăpânilor de moșii, asvârle în rândurile proletariatului pe expropriați, numai trebue dovadă, am dovedit mai sus teoreticește; iar țările industriale, ca Englitera, unde toată populația muncitoare e expropiată și a ajuns proletară, ne dau dovadă practică îndestulătoare. Rămâne dară de lămurit, de dovedit, că, concentrarea bogățiilor trage o linie de mărginire hotărîtă între capital și între proletari. Când sunt meseriași și mici proprietari de pământ avem deasemenea un proletariat format din muncitori salariați ai meșterilor și ai proprietarilor mici. Un meșter însă, dacă are doi ori trei lucrători, ori un proprietar mic de pământ cu trei patru muncitori, nu se deosebesc mult de dânșii nici materialicește nici din alte puncte de vedere. Puțin mai mare deosebire este între stăpân și între salariați, în manufacturile mici în cari lucrează zece ori cincisprezece inși. Dar deosebirea între milionarul fabricant și între miile de lucrători, cari muncesc în fabrica lui, este nemăsurată; asemenea între miile de muncitori ce lucrează pe moșii și între proprietarul mare. In vremea meseriașilor și a proprietarilor mici, când stăpânul avea 3, 5, 10 lucrători, antagonismul intereselor nu era așa de hotărît. Fiecare lucrător la rândul său putea să se aștepte a ajunge stăpân. Cu totul altfel este azi, când un stăpân este milionar și are o mie de salariați. Dacă în era meseriilor presupunem că în mijlociu un stăpân avea cinci lucrători, atunci relația între dânșii și stăpâni era ca unul la cinci, ori, cu alte cuvinte, unul din cinci, putea ajunge și el stăpân. Când un stăpân are o mie de lucrători în mijlociu, atunci de abia unul din o mie are putință de a eși din rândurile proletariatului. In practică această putință se preface în neputință desăvârșită, și cu toții știm că un lucrător, lucrător va rămâne până la moarte. Intre stăpâni și salariați se trage o linie ce nu poate fi trecută: fizicește, moralicește și intelectulmente ei se deosibesc atât cât se deosebea casta robilor de a stăpânilor în vechime. Legea poate spune că lucrătorul are drept să ajungă stăpân; dar aceasta înseamnă mai tot atâta cât și dacă s’ar scrie că are drept să pue soarele în buzunar. Intre muncitori și între stăpâni, între proletariat și bur-
