pentru continentul Australiei ori, încât, cuiele se fabrică în Belgia pentru Rusia și România; de când Australia și România produce grâu pentru Anglia, etc.! Astăzi cuie și lacăte se lucrează în fabrici cari costă de o sută de ori mai mult decât atelierul fierarului din vârsta de mijloc, iar în loc de doi trei lucrători ce făceau cuie, lacăte, potcoave, etc. numai la o fabrică de cuie din Anglia se întrebuințează sute de lucrători[1].
Așa dar, progresul producțiunei și împărțirea muncei este tot odată și concentrarea producțiunei și a bogățiilor și e vădit că într’o societate în care este proprietate individuală, producțiunea și bogățiile se vor concentra în mâinile unor indivizi. Factorii de căpetenie ai acestei centralizări sunt concurența liberă și eftinătatea mărfurilor. Un meseriaș nu poate să concureze cu fabricantul, pentru că acesta poate da producte îndoit de ieftine, de aceea meseriașii trebue să piară și să ajungă salariații fabricanților; iar în loc de sute și mii de fierării mici, se înalță o singură fabrică în care foștii meseriași ori copiii lor lucrează ca slugi salariate. Veacul nostru este mai ales veacul exproprierei meseriașilor și al concentrărei bogățiilor. Dar nu numai meseriașii sunt expropriați ci și capitaliștii mai mici. Fabricanții mai mici nu mai pot să ție piept desvoltărei producțiunei și împărțirei muncei, nu mai pot să puie atâta capital în materii brute și de aceea sunt bătuți de capitaliștii mari. Din aceeași pricină, adică pentru că un capital mic, nu poate concura cu unul mare, comerțul mare bate pe cel mic. Capitalul cel mare este ca un magnet care trage la sine capitalurile mai mici, asvârlind pe proprietarii capitalurilor în rândurile proletarilor salariați. Urmările acestei concentrări a bogățiilor sunt nemăsurate. Cele de căpetenie sunt următoarele: concentrarea bogățiilor asvârle în rândurile proletarilor toată populația muncitoare și trage o linie de mărginire hotărîtă
- ↑ Scrisă ducă cum am arătat, în 1889, broșura prezintă asupra concentrării capitaliste date cari, pe atunci, păreau enorme: câteva sute de lucrători față de 2-3 din evul mediu. Astăzi, după numai o jumătate de veac, cât de ridicule apar aceste „sute” pe lângă sutele de mii de lucrători pe cari le întrebuințează numai câte o întreprindere ca Rockefeller, Ford, Armstrong, Krupp, Schneider-Kreuzot etc. In însăși țara românească avem pe Malaxa, Cugir, Reșița, marile întreprinderi petrolifere și forestiere cari numără deacum fiecare mii și zeci de mii de lucrători.
