mult, așa de mult încât adeseori stăpânii nimicesc o parte pentru a ridica prețul celor rămase.
Omul cel mai genial, dacă s’ar fi pus cu tot dinadinsul să născocească o absurditate, n’ar fi putut găsi una mai mare. In toate timpurile istorice a fost antagonism între clase, contrazicere între bogat și sărac și totdeauna au fost muncitori cari mureau de foame. Dar în Babilonia ori în Egipt, în Roma ori în Grecia, muncitorii sufereau pentru că privilegiații consumau productele muncei poporului, muncitorii mureau de foame pentru că stapânii trăiau prea luxos. Dar că muncitorii să moară de foame și totodată stăpânii să se ruineze și anume din pricină că s’au produs prea multe bogății, iată o absurditate la care a ajuns numai societatea burghezo-capitalistă. Crizele de supra-producțiune cari cu cât mergem înainte tot mai des bântue omenirea sunt dovada cea mai simțită că societatea nu mai încape în haina burghezo-capitalistă. Marginile broșurei nu ne lasă să analizăm și să arătăm mai pe larg toate absurditățile ce ne arată crizele de supra-producțiune. Trecem deci la alte contraziceri principale.
Am arătat mai sus că pricina progresului omenirei și factorul principal care a făcut din burghezime o clasă domnitoare a fost progresul producțiunei, progresul împărțirei muncei, progresul economic; cu cât însă se desvoltă împărțirea muncii, progresul economic, cu atâta bogățiile se concentrează tot mai mult. Că împărțirea mare a muncii înseamnă totodată și concentrarea producțiunei și a bogățiilor, este ușor de înțeles. In adevăr, să comparăm producțiunea pe la începutul erei feudale, când împărțirea muncei și productivitatea ei erau foarte puțin desvoltate în comparație cu cea de acum. Atunci un fierar lucra împreună cu un lucrători ori doi, în atelieru-i micuț, care nu costa mai mult de 100 lei, lucra pentru satul său și cuie și lacăte și pluguri și potcoave, etc. Astăzi progresul producțiunei a ajuns așa de departe încât un om, cu mașinile de acum, poate să facă de-o sută de ori mai multe cuie decât înainte; când progresul împărțirei muncei a ajuns așa de departe, încât lacătele se lucrează în fabricile din Birmingham
