ca fabricanții să producă mai mult decât cere trebuința și prin urmare, ajung că nu pot vinde: prețurile cad, fabricanții se ruinează, fabricarea încetează ori se împuținează, lucrătorii rămân pe stradă fără muncă și peritori de foame, în sfârșit criza de supraproducțiune cu toată grozăveniile ei. Economiștii mai noi au socotit că starea aceasta se repetă la fiecare 10 ani. Acești 10 ani se împart astfel: Anii dintâi — înflorirea treburilor, cerere de mărfuri foarte mare, deci producere peste măsură; apoi scădere în treburi; în sfârșit panică, falimente, încetarea muncei, capitaliști ruinați, lucrători aruncați pe stradă. Cei doi trei ani din urmă împuținează până la atâta producțiunea încât o fac a nu mai putea îndestula cererile, de aci vine ridicarea prețurilor, înflorirea treburilor, producere nesocotit de mare pretutindenea, adică se începe al doilea ciclu de 10 ani; firește însă că, iarăși se ajunge, la criză cu toate grozăviile ei. Această perioadă de 10 ani pentru crize a fost adevărată, acum câțiva ani. Dar de curând marile state capitaliste au început să-și facă concurență cerbicioasă și să-și dispute domnia în piața universală, de atunci stau lucrurile și mai rău, perioada de 10 ani merge tot scurtându-se și se apropie un timp când acest grozav flagel modern va ținea fără întrerupere, ba într’un fel de producție, ba în altul. Așa dar, concurența, temelia producțiunei capitaliste, nu e în stare să pună în armonie producerea cu consumarea, îndată ce producțiunea, împărțirea muncei și schimbul ajung la o desvoltare ceva mai mare. Cu atât producțiunea va fi mai neregulată, va aduce tot mai multe și mai dese crize. Așa dar, progresul producțiunei, în gradul în care a ajuns acuma, se împacă din ce în ce mai puțin cu libera concurență — temelia cea mai însemnată a societăței burgheze. In timpul crizelor toate contrazicerile și toate absurditățile la care a ajuns societatea burghezo-capitalistă se arată mai lămurit, sar în ochi. In adevăr, ce absurditate groaznică. O nație în doliu, falimente, ruina bogățiilor, muncitorii mor de foame — și pentru ce? Pentru că s’a produs prea mult, pentru că nația a produs prea multe produse și din pricina aceasta cei ce au făcut productele mor de foame. Magaziile, fabricile gem de stofe, încălțăminte, bucate și cei ce au produs stofele, încălțămintea, bucatele, umblă goi, desculți, flămânzi, pentru că au produs prea
