societatea burgheză, organizația burgheză a agriculturei și a industriei, într’un cuvânt relațiile economice burgheze, ajung nepotrivite cu puterile producătoare. Aceste relații economice stânjenesc producția în loc de a o ajuta, ele devin lanțuri ale producțiunei, ale progresului economic, de aceea trebue să fie înlăturate și vor fi”. Care sunt acele contraziceri; unde-s dovezile acestei afirmațiuni că forma socială burgheză (capitalistă) de azi merge numai decât către altă formă; unde sunt dovezi de nepotrivirea formei capitaliste cu progresul producțiunei, cu progresul economic, și unde sunt acei factori, cari vor lua locul societăței de azi?
Trecem acum la arătarea acestor contraziceri, acestor puteri sfărâmătoare, dar ne vom opri numai la factorii de căpetenie și cât se poate mai pe scurt:
Noi am spus că prin concurență se hotărăște cât trebue să fie produs. Prin cererea în piață, producătorii trebuie să afle cât și ce să producă și să ofere. Cât timp producțiunea, împărțirea muncei și schimbul n’au ajuns încă la mare desvoltare, concurența poate, cu oarecare succes, să garanteze societatea că va fi îndestulată cu produse și pe producători că toate produsele lor se vor vinde. Dacă cineva produce pentru orașul său și pentru câteva sate și orașe vecine, după legea ofertei și a cererei, poate să și hotărască anume cât să producă în fabrica sa pentru a îndestula cererea. Când însă progresul producțiunei, al împărțirei muncei și al schimbului face ca Anglia să producă lacăte pentru Australia, Rusia, România, etc., iar America să producă mașini pentru Turcia, Rusia, etc.; când piața unei provincii se preface în piață națională și apoi în piață universală, atunci concurența, legea cererei și a ofertei, nu mai poate să potrivească producerea cu consumarea. De unde pot să știe fabricanții de postavuri dacă vor vinde marfa ori ba, când lucrează pentru continente îndepărtate. Prin urmare când nici nu pot ști cât produce fiecare dintr’înșii, nici cât se va cere din această marfă, nici cât postav vor produce alți fabricanți aiurea, se înțelege că poate să se întâmple
