claselor sociale încoace. Clasa domnitoare trăește tot din spinarea clasei producătoare. Acest lucru limpede de tot în faza robiei și a servajului, este mai acoperit în faza burgheză prin pretinsa libertate de care s’ar fi bucurând lucrătorul, de a primi ori ba condițiile puse de stăpânii burgheji. Din producțiunea muncitorilor o parte în formă de salar le intră în pungă, iar alta, plus-valoarea, intră în punga clasei domnitoare burgheze. Altă temelie de frunte a societăței burgheze este concurența. Prin concurență se hotărăște câte mărfuri trebue să fie produse; prin concurență, prin legea ofertei și a cererei, se hotărăște ce mărfuri anume trebue produse; tot prin concurență se hotărăște prețul mărfurilor, mărimea salariilor, mărimea folosului (profitului).
Libertatea politică înlocuește opririle din veacul de mijloc. Libertatea individuală, organizarea politică, juridică, a societăței s’au croit după cea economică, după cerințele organizației economice burgheze. Dacă își vor închipui cititorii organizația societății feudale și în mijlocul ei atelierul nostru perfecționat luat de exemplu, ori dacă își vor închipui o fabrică modernă în societatea feudală și își vor face întrebarea ce anume schimbări ar trebui făcute în societatea feudală, pentru a face cu putință să lucreze și să dureze o fabrică modernă, vor vedea că mai toate schimbările sociale și politice îndeplinite (nu vorbim de acele schimbări ce au fost cerute de burghezi în aprinderea revoluționară, ci de cele realizate în adevăr), au fost croite după progresul economic, care în exemplul nostru este înlocuit prin atelierul perfecționat. Pe temeliile economico-sociale descrise mai sus, se mișcă fără încetare burghezimea și în mișcarea ei a schimbat fața lumei. Nu putem descrie aceste schimbări adânci produse de burghezime în omenire, decât citând o bucată din vestitul Manifest Comunist al lui K. Marx și Fr. Engels. Această bucată, cu toate că a fost scrisă la 1848 (acum 96 de ani) nu numai că și-a păstrat toată puterea, ci chiar acest aproape un veac îi dă și mai mare sprijin și arată cât de adânc au înțeles Marx și Engels încotro merge era burgheză. Acum să văd mai bine apucăturile burghezimei decât la 1848.
„Burghezimea a jucat, ziceau K. Marx și Fr. Engels, în istoria desvoltărei omenirei un mare rol revoluționar. Pretutin-
