CAP. III.
FAZA SALARIATULUI
Să ne oprim acuma la faza burgheză și să ne întrebăm: este oare această fază veșnică, cum susțin burghezii de azi, uitând că tot așa credeau feudalii în vremea lor despre întocmirea de pe atunci, — ori trecătoare?
Să vedem întâi bazele materiale ale societăței burgheze. Colectivizarea muncei, începută încă din epoca feudală, a ajuns în cea burgheză la culme; alături cu dânsa s’a desvoltat tot așa de tare cooperațiunea, împărțirea muncei și, ca urmare a acestui progres economic, o creștere colosală de bogății. Cu cât s’a desvoltat producțiunea și împărțirea muncei, s’a desvoltat numai decât și schimbul[1]. Producătorii, lucrătorii, în societatea burgheză au ajuns salariați ori, cu alte cuvinte, producțiunea se întemeiază pe salariat, după cum se sprijinea în vârsta de mijloc pe servaj și corporațiuni (bresle). Acuma aflăm salariați și în producțiunea agricolă[2] și în cea industrială. Dacă în privința politică producătorii salariați sunt într’o poziție mult mai bună decât servii din veacul de mijloc, în privința economică, cel puțin în fond, starea lor este mai tot aceeași.
Cu alte cuvinte împărțirea bogățiilor în societatea burgheză seamănă cu cea din toate epocele ce s’au trecut dela înființarea
- ↑ In vârsta de mijloc se lucra pentru consumarea locală; în perioada burgheză se lucrează numai pentru schimb.
- ↑ In Englitera, țara cea mai înaintată în desvoltarea economică și burgheză, toți producătorii sunt în adevar salariați; în Franța, în Germania, etc. sunt încă și proprietari mici cari muncesc singuri pământul și formează o parte însemnată din numărul producătorilor; dar progresul economic din ce în ce îi expropriază prefăcându-i în salariați proletari după modelul englez.
