la câmp și femeia acasă); cu deosebirea la câteva meșteșuguri, ca fierăria, precum și la împărțirea foarte neînsemnată între munca agricultorilor dela țară și a meșteșugarilor dela orașe. Repetăm că agricultorii, cum am zis, își făceau singuri mai toate cele trebuitoare. Se înțelege că, făcând acasă la dânșii mai toate cele trebuitoare, n’aveau nevoe de schimb: consumau o parte din roadele muncei, însă partea aceasta ce le prisosea și o schimbau, era neînsemnată. Așa dar, caracteristica epocei feudale, pe cât e vorba de sate, este următoarea: producțiune pentru consumare și nu pentru schimb, împărțirea muncei, prin urmare, cooperațiunea, foarte puțin desvoltată. In societatea feudală, ca în toate societățile istorice nouă, erau clase și luptă de clase. Clasa domnitoare în vârsta de mijloc erau feudalii, cari au înlocuit pe proprietarii de robi. Din producțiunea țăranilor agricultori, o parte sub felurite forme trecea în stăpânire feudalilor. Tăranii servi se deosebeau de robi prin aceea că erau întrucâtva stăpâni asupra instrumentelor de muncă (înțelegem sub instrumente de muncă și pământul și prin aceea că politicește nu atârnau așa de tare de stăpân ca robii. Semănau însă cu robii prin aceea că și ei consumau numai o parte din roadele muncei lor, iar altă parte trecea în mâinile stăpânilor. Mica desvoltare a împărțirei muncei, producțiunea pentru consumare, lipsa de schimb și de căi de comunicație, despărțeau satele unul de altul și mai ales de orașe, despărțeau chiar familiile țărănești una de alta, făcându-le neatârnate, fiecare putând trăi de o parte prin munca sa. Această izolare a satelor și a muncitorilor unul de altul îi prostea. Nevăzând nici odată decât satul său, trăind din neam în neam tot la un fel, orizontul intelectual și moral al țăranului era cât se poate de îngust, concepțiunile intelectuale și morale ale țăranilor nu puteau fi decât foarte brute și pline de credinți neîntemeiate; țăranul nu putea decât să se teamă de înoiri sociale, nu putea fi decât conservator căci trăia toată viața în condițiile tâmpitoare ale satului din vârsta de mijloc. Relațiile patriarhale în familie erau foarte firești și relațiile iarăși patriarhale între stăpâni și servi se făceau cât se poate mai statornice. Izolat de ceilalți oameni, conservator, prostit, lipsit de conștiință, țăranul din vârsta de mijloc de bună seamă n’ar fi schimbat starea de lucruri domnitoare a-
