în mersul societăței antice. Pe de o parte cererea de producte creștea, pe de alta mecanismul producțiunei se făcea zi de zi mai prost. Deci societatea antică întemeiată pe robie nu mai putea ține. Se înțelege că această contrazicere se desvolta încet și când ajunse la un grad destul de mare, forma socială a vechimei se sfărâmă, și fu înlocuită prin alta mai potrivită cu evoluția societăței. Și robia a fost înlocuită prin altă formă socială: producătorii erau întru câtva stăpâni pe roadele muncei lor, adică robia se înlocui prin servaj[1]. Societatea antică a trecut în societatea din vârsta de mijloc, în societatea feudală. Noi am subliniat factorul economic care cerea numai decât schimbarea formelor sociale, am subliniat atunci; am stăruit, am apăsat asupra acestor puncte, fiindcă acestea au fost pricina de căpetenie a prefacerei, cum de regulă în toată istoria omenirei schimbările mari istorice ale formelor sociale au urmat din faptele economice, din trebuințele materiale. Alături cu suspomenitele pricini economice au fost și cauze politice, morale și intelectuale. Cu cât încetarea robiei ajungea mai de nevoie, cu atâta morala și inteligența se întorceau împotriva robiei, în deplină înțelegere cu cerințele materiale. Așa dar în cea mai mare schimbare socială, în trecerea omenirei dela faza robiei la a servajului, vedem cum cerințele economice alăturea cu factorii politici și cu mișcarea morală-intelectulă, pricinuită de aceleași cerinți fac să treacă societatea dintr’o fază a desvoltărei sale în alta mai superioară.
- ↑ Barbarii învingând pe romani n’au introdus robia, ci au primit servajul, fiindcă servajul era mai folositor chiar pentru clasa domnitoare.
