SOCIALISMUL ȘTIINȚIFIC
CAP. I.
ERA ROBIEI
Pe zi ce trece socialismul capătă putere mai impunătoare. Din utopic, cum era numit, câteva zeci de ani în urmă, a ajuns acuma o putere de care trebue să ție seamă oamenii politici stăpâni pe situațiune, cum sunt Bismarck, Chemberlain, Churchill și alții. Toți oamenii pe cari interesele zilnice de clasă ori partid nu-i orbesc, înțeleg, ori simt, cel puțin, că biruința socialismului nu-i îndepărtată.
Ce a prefăcut socialismul-utopic[1] în socialismul revoluționar practic de azi, în socialismul care crește mereu, capătă putere tot mai mare in popor? Timpul cel atotputernic. In mișcarea înainte a omenirei, în evoluția ei, societatea ajunge la un punct, când realizarea unor forme sociale este de neînlăturat; societatea în mersul său pregătește singură toate condițiile materiale pentru realizarea unei forme noui, formă care pentru societatea actuală este socialismul. Pentru a înțelege acest adevăr, care este esența socialismului științific și care răspândește lumina asupra mișcărei omenirei, ne vom opri aici și vom da câteva exemple istorice.
Omenirea în mișcarea, în desvoltarea sa, a trecut prin mai multe faze; din acestea vom lua cele mai de căpetenie. 1) robia — era antică; 2) servajul — era feudală și 3) salariatul — era
- ↑ Utopic însemnează astăzi năzărire, ceva închipuit, a cărei realizare nu se potrivește cu realitatea. Vorba vine de la „Utopia” celebra carte a lui Thomas Morus. Obârșia cuvântului ne arată și mai bine înțelesul său; utopia vine de la u (nu) și topon (loc), deci ceea ce nu se află nicăieri.
