casa părintească, la Bucești, județul Tecuci, cel de al doilea la spitalul din Bujor, județul Covurlui.
Dar elementul cult — de o înaltă cultură — elementul animator al mișcărei socialiste în Brăila, a fost în acea vreme d-ra Isabela Andrei, astăzi d-na colonel Sadoveanu, bine cunoscuta scriitoare. Și ce impresiune puternică a făcut atunci asupra mea — în acel mediu aspru, exclusiv muncitoresc — figura aceia tânără, vioaie, de o inteligență scăpărătoare, de un farmec intelectual cuceritor, cu trupul ei mic și subțire, cu ochii negri pătrunzători și ademenitori — ochii Morțuneștilor din familia cărora ea făcea parte — cu cultura ei vastă și cu energia ei neînfrântă, sub aspectul unei boerești drăgălășii!
Isabela Andrei, sub aparența ei timidă, domina ca o îmblânzitoare de lei — pe asprii muncitori din portul Brăilei. Și aceștia nu erau puțini la număr, erau între 7—8000. Cu cultura ei generală, dar mai ales cu o desăvârșită cultură și educație socialistă — perfecționată în contactul cu soții Ion și Sofia Nădejde la Iași, cu C. Dobrogeanu-Gherea la Ploești, — Isabela Andrei era un element propagandist și organizator de prima mână. Profesoară secundară, Isabela Andrei, devotată mișcării până la sacrificiu, era în orele ei libere totdeauna în serviciul cauzei.
Voi cita după amintirile ei proprii un exemplu:
„Mișcarea din Galați era condusă de o mână de oameni convinși și dârzi, Mihai Pastia, Jean Atanasiu, Deodat Țăranu și alții, un grup de tineri plini de viață, de humor și de simț real, a căror atitudine și cultură impunea „burghezilor” și inspira încredere în sufletele muncitorilor.
Din Galați conduceau mișcarea și în Brăila, cum puteau. Vorbeau în adunări mari și în consfătuiri restrânse, organizaseră clubul, aveau un sfat de muncitori de bun simț și înțelepți. Dar lipseau conducătorii. Nu era nimeni cu formare temeinică și experiență socialistă în afară de mine.
Ce puteam eu, însă, o fată tânără fără greutate socială, fără legături și într’un oraș ca Brăila? Ce putea o femee în politica bărbătească în acel oraș de port, în care predominau, greu și întunecat, multe concepții orientale, mai ales în ceiace privește femeia?!
Dar eram tânără și tinerețea e plină de temeritate. Apoi venisem aci cu ideia că am o datorie de împlinit. Trebuia să o îndeplinesc cu prudență și băgare de seamă, să nu stric cauzei, dar trebuia să o îndeplinesc; fără sgomot și fără sacrificii inutile, dar cu orice preț când va trebui.
Rămăsei deci informatoarea și executoarea micilor puncte