Brăila. Peste o mie de muncitori — cu toate manevrele poliției — au umplut vasta sală. A prezidat I. Bălteanu, muncitor din portul Brăila. Au luat cuvântul: Nicolae Săndulescu, hamal din port, Al. Ionescu și Georges Diamandy din București și I. C. Atanasiu din Galați.
In luna Noembrie 1895 a început campania în vederea alegerilor generale pentru Parlament. Partidul muncitorilor a hotărît să participe și la aceste alegeri. Pentru Brăila s’au fixat următoarele candidaturi:
Colegiul II Cameră, G. Diamandy și I. C. Atanasiu.
Colegiul III Cameră, Alex. Iftimie (muncitor).
In vederea acestor alegeri s’a ținut o mare întrunire publică în sala Paradis, în ziua de Duminică 19 Noembrie 1895. Cu toate ingerințele administrației — agenții poliției barau toate străzile ce conduceau la sala de întrunire terorizând și chiar molestând pe muncitorii cari se duceau — peste 2000 de oameni ocupau sala, grădina și stradele din prejur. A prezidat muncitorul Mihalache Dumitru. Au cuvântat: N. Săndulescu, muncitor, I. C. Atanasiu și Georges Diamandy.
In ziua de 1 Mai socialist din anul 1896 s’a văzut defilând pe străzile Brăilei, pentru prima oară, un convoi nesfârșit, admirabil încolonat de muncitori. Manifestând în cea mai perfectă ordine, cu steagurile roșii desfășurate și presărat cu diferite pancarte purtând inscripțiile cererilor muncitorești, cortegiul s’a dus la locul unde avea să se desfășure serbarea. A fost o manifestație foarte impresionantă.
In ziua de 30 Decembrie 1896 se ține la Brăila o foarte populată întrunire publică de „Uniunea sufragiului universal”, în sala Paradis. Au cuvântat: Vintilă C. A. Rosetti, Vasile M. Kogălniceanu, I. C. Atanasiu, Deodat Țăranu.
De notat un fapt caracteristic: mișcarea socialistă din Brăila a fost condusă în chip permanent de către muncitori. Intre conducătorii muncitori notez pe: N. Săndulescu, Mihalache Dumitru, Alex. Iftimie, G. Neacșu, Ștefan Rotaru, Petrache Petcu, Grigorescu, Da Rin, Ilie Radu, Tudor Chiriac, Lache Atanasiu.
Ca socialiști intelectuali am găsit acolo pe: Ștefan Petică și V. I. Popovici (Vipo), ambii elevi. Primul devenit apoi redactor la ziarul „Lumea Nouă” și un poet foarte apreciat, și al doilea devenit întâiu corespondentul ziarului „Lumea Nouă”, apoi redactor. Amândoi au murit tineri, bolnavi de tuberculoză, cel dintâi în
