lesni putința de exploatare. In acest sens țara românească ne oferă un exemplu tipic de prefacerea socială și economică ce ea a luat în cursul acestor 50 de ani. Nesiguranța existenții Statului român, incursiunile turcești și rusești, neexistența unor căi de comunicațiuni comode, nesiguranța drumurilor, lipsa oricărei industrii și a unui comerț serios, au fost repede înlocuite prin: Unitatea Statului român, asigurarea existenței lui naționale, prin drumuri de fier și serviciuri maritime, prin siguranța interioară garantată printr’o administrație, o justiție și o armată bine organizată, prin libertatea muncii dar și explotării, la adăpostul căreia micii negustorași de sub regulamentul organic, care erau strâns încătușați în breslele vechi, cu stărostiile lor, a devenit burghezimea puternică și stăpânitoare din ziua de azi. Ea asvârlindu-se în întreprinderi comerciale și industriale mărețe, învârtește sutimele de milioane, mărind tot mai mult și mai mult Capitalul circulant spre îmbogățirea grabnică a celor cari fac parte din ea: fabrice, societăți de asigurare, societăți cooperative și pe acțiuni, bănci, exploatări miniere, credite funciare, exploatări de căi ferate și de servicii maritime alături cu întreprinderi agricole, nimic nu scapă de sub activitatea febrilă a burghezimei noastre în dorul ei de a se îmbogăți. Stăpână absolută pe toate puterile Statului, ea îl întrebuințează cu multă pricepere pentru asigurarea dominațiunei ei, Iată adevărata clasă, care a tras pentru ea singură toate foloasele Revoluțiunei dela 1848”.
Incă în anii 1886 până la 1888 s’a încercat o mișcare socialistă la Brăila. Teodor Mănescu și cu Zamfir Filotti (mai târziu avocat la Galați) au scos o gazetă, „Lampa”, care se tipărea la tipografia Pestemagioglu. Această mică gazetă a produs însă o mare senzație în clasa burgheză din localitate, prin ideile ce propaga, deși ideile socialiste erau foarte puțin aparente. Această mișcare nu a avut nici o urmare în pătura muncitorească.
Abia cu un deceniu mai târziu, puternica organizație muncitorească din Galați și-a avut repercusiunea ei firească în portul vecin, în Brăila.
In Martie 1895 o delegațiune de muncitori din portul Brăila au venit la conducătorii mișcărei socialiste din Galați și au cerut să se delege cineva, care să pue și la Brăila bazele unei organizațiuni muncitorești.
Am fost delegat eu, împreună cu Dimitrie Mihăilescu și Oprișănescu, ambii muncitori din Galați.
Pentru Duminică 19 Martie 1895 s’a afișat pe zidu-
