D. Leibovici, M. Grinberg, B. Goldenberg, I. Avramovici, H. Nadler, N. Schwartz, A. Mülberg, I. Zigler, D. Goldenberg, I. Gotesman, M. Nadler și I. Schwartz.
Atât de liniștit a fost cursul acestei greve, atât de scurtă durata ei, de numai 5 zile, atât de folositoare pentru ambele părți au fost rezultatele ei, încât toate asociațiile profesionale din țară au fost viu impresionate.
Iată telegrama pe care a adresat-o Societatea „Dezrobirea”[1] a croitorilor salariați din București către Clubul muncitorilor, pentru croitorii salariați din Galați:
Societatea „Dezrobirea” vă felicită pentru reușita grevei. Trăiască unirea lucrătorilor croitori.
Albert Weissmann, Rașel Preis, Sofi Leibovici, Eva Davidovici, Carolina Cohn, Ana Coțif, Janeta Kimel, Sabina Gutmann, Anetta Iancovici, Heinrich Schwartz, Isac Sturza, Heinrich Zerner, Solomon Iosef, Moritz Baras, Leon Kornbluth, Solomon Schwartz.
Prin ce minune acele trei mari greve din Galați s’au terminat cu succesul lucrătorilor cari au obținut satisfacerea tuturor cererilor lor?
Nu era nici o minune, lucrul era foarte explicabil. Conducătorii muncitorilor din vremea aceea își dădeau seamă ce armă dureroasă este, și pentru capital dar poate încă mai dureroasă pentru muncă, această armă a grevei. Ei, cari erau de convingerea că îmbunătățirea situațiunei muncitorilor în genere, se poate face mai ales prin lupta politică, prin obținerea unei legislațiuni protectoare a muncii, nu numai că nu sfătuiau pe muncitori să recurgă la greve, dar îi povățuiau să renunțe la această luptă, dureroasă mai ales pentru ei și familiile lor. Numai când lucrul era imposibil, când condițiunile de muncă într’o breaslă erau în adevăr insuportabile, ei consimțeau să ajute pe muncitorii greviști. Dar și atunci revizuiau cererile lor și nu le admiteau
- ↑ Breasla croitorilor din București, prezidată de Albert Weissmann, se afla sub conducerea lui Const. Graur; iar breasla cizmarilor, prezidată de Valerian Prescurea, era condusă de Th. V. Ficșinescu. In capitală, breslele afiliate la partid erau date, fiecare în parte, în îngrijirea câte unui militant, care le imprima directiva dată de consiliul general. In orașele de provincie delegatul oficial al Consiliului general avea răspunderea tuturor organizațiilor.
