era prea mare căci toate cererile lucrătorilor erau drepte și modeste.
Este interesant de notat faptul că între cererile lucrătorilor greviști era și aceia ca autoritățile să ia măsuri pentru a se pune capăt chipului murdar și nehigienic în care se fabrica pâinea în toate brutăriile din Galați. Cele câteva ore de odihnă, lucrătorii goi, transpirați și murdari, le dormeau în covețile în care se frământa pâinea, iar interiorul brutăriilor servea și de latrină pentru lucrători. Cu succesul grevei, autoritățile sanitare au luat măsuri de îndreptare și bieții gălățeni au putut mânca o pâine mai curată, grație sacrificiilor lucrătorilor greviști.
Dar această grevă a brutarilor a avut o mare importanță, prin consecințele ei politice.
Conducerea Clubului muncitorilor din Galați a avut prilejul să stabilească, judecătorește, două fapte juridice foarte însemnate: 1) că greva este o armă legală de luptă a muncitorilor și 2) că steagul roșu nu este o emblemă sedițioasă.
Această chestiune în care a fost angajată mișcarea socialistă din Galați și în care a reușit să facă să triumfe punctul ei de vedere juridic, este așa de însemnată, încât cred necesar s’o tratez mai pe larg într’un capitol viitor.
***
In toamna anului 1894 am avut de dat în Galați o luptă electorală. Partidul muncitorilor a participat la alegerile pentru Consiliul comunal.
Redau după ziarul „Munca” din 9 Octombrie 1894 împrejurările acestei lupte:
